PASADA - B'at logos in ue sa gara la faghent cada annu. Sa bidda de su Turrione, mancari siat famada pro su prèmiu “Posada” de poesia iscrita (e finamentas pro su de literadura “Casteddu de sa fae”) fiat dae meda sena pònnere a disponimentu de sos improvidadores unu palcu pro sas disputas in otava rima.
B'est chertu su prioradu de Nostra Segnora de su Sucursu, est a nàrrere sos de su '76 e de s'86, a tales chi Pasada torraret a iscurtare su disafiu verbale de sos aedos sardos. L'at naradu Mara Lapia, prioressa mazore, presentende·la sàbadu sero in s'auditorium: «Los iscurtaia cando, minoredda, andaia a los bìdere cun babbu. Sa prima borta infadende·mi, sa segunda puru, ma a sa de tres cumprendende·los e comintzende a los istimare. Comente trintennes e barantennes amus disinnadu de nche torrare sa gara a Pasada pro chi sos giòvanos che a nois sigant a l'istimare».
E l'at naradu finas Ignàtziu Porcheddu, cun unu soneto lèghidu cara a sos presentes:
Pustis de annos...e annos ancòra
mìllara torra in bidda sa gara
de poesia a bolu, tantu cara
a pasadinos e zente de foraEst in onore de nostra Signora
a sa chi nammus: “Guida e ampara
a totu sos priores e a Mara
e a sos chi t'affestan in cust'ora”.Pregammu, ch'in sos annos ch'an a benner
ca son parte 'e sa nostra identidade
custas garas si sigan a mantenner.E sos ch'an de cantare su talentu
vivan sos annos chin serenidade
finas a nde contare nessi chentu.
Porcheddu at agiuntu chi sena garas non b'at prèmios de poesia iscrita. «Si in Pasada b'est su prèmiu est gràtzias a sos poetas improvisadores chi nch'ant intradu in sos coros nostros sa passione pro sos versos. Gasi etotu in Otieri, in ue b'at unu prèmiu famadu. Est in cussa bidda chi sas garas in palcu ant pigadu su bolu (in su 1896, Ndr)».
Intre sos faeddos de Lapia e de Porcheddu, sos presentes ant pòdidu iscurtare su coru polifònicu nugoresu de s'assòtziu “Grazia Deledda” chi at cantadu “Lamentos de unu nòbile” (de Pepinu Mereu), “Su bolu e s'astore” e “Bobore ficumorisca”.
Artziados a palcu, Zosepe Porcu de Irgoli e Brunu Agus de Gàiru ant isterridu sas primas otavas de s'esòrdiu intrende·nche luego in sa chistione de sa limba «ca fiant totu cun s'italianu»: «mancu male a torrare su faeddu – at sighidu Porcu serrende s'otava – chi b'at pensadu Ignatziu Porcheddu!». Sa critica, bonària, fiat indiritzada a sos de su coro chi ant presentadu sas esecutziones issoro cun sa limba de Dante. Gasi Porcu:
[…] Su coro tenet puru bonu nùmene
sa melodia issoro pro cumpanza
sardu lu tenent bellu su costùmene
ma bido chi faeddant limba istranza
Deo mi 'esto in giacheta e cicia
però faeddo e canto in limba mia
A pustis de àere mentovadu a Remundu Piras e a Antoni Gramsci, Porcu e Agus nche sunt intrados in sa chistione de su sardu in s'iscola. Agus at naradu chi emmo a sa limba comuna pro s'imparu de sas matèrias e a su dialetu locale in sas biddas:
Certu ca inie bi tenent fastizos
ca sa limba non paret solu una
però naro chi deo a s'oportuna
b'aia postu in mesu sos cossizos:
Cheret s'iscola sa limba comuna
e sa limba 'e su logu pro sos fizos
bi l'imparent cun onore e fama.
Ma tocat a su babbu e a sa mama
Acabbadu s'esòrdiu, est tocadu a su coru polifònicu a nche torrare a artziare a palcu. Custa bia faeddende in sardu nugoresu, sos cantores ant presentadu àteros branos movende dae àteras poesias (“Nanneddu meu”, Sos pastores”, “Su Redentore”).
Cun su primu tema sos poetas nche sunt intrados in un'arrejonu prus chi non dìligu. A Porcu est tocadu a difèndere sas fronteras abertas, a Agus sas serradas. Pariat de iscurtare una trasmissione televisiva de màdrighe polìtica, e pariat de bìdere a Agus cun sa màllia birde de sos leghistas. In sas otavas suas bi fiat su repertòriu de sa propaganda salviniana (est a nàrrere sa chi narat chi “cun sos pròfugos nch'acudint sos delincuentes e sos terroristas”; chi tocat “a los agiuare in domo issoro”; chi “non b'at traballu pro sos nostros imaginemus·nos pro sos àteros” e àteras afermatziones).
[…] sos pròfugos già cherent agiuados
ma in su logu in ue sunt naschidos
A lis fagher sas domos cun decoro
ma devent abarrare in terra issoro
Custos unos cantos versos de Porcu, in risposta a Agus:
Ma s'in sa terra issoro sunt morzende
donzi dimora tenent rue-rue
[…] E s'in sa terra issoro sunt gherrende
sas armas giai bi las bendes tue
Ma sa gara est sa gara e su poeta, si est poeta, devet cantare su chi li essit. Mancari a mala gana. E difatis Agus l'at naradu in versos in s'ùrtima otava sua:
Como faghimus sa conclusione
finimus cun su bellu e su feu
deo l'apo cantada ogni cantone
però mi fit manchende su recreu
E su chi arrivat cun su barcone
certu paret chi est frade meu
E su tema chi oe dadu m'an(a)
deo l'apo cantadu a mala gana
In su segundu tema su disafiu fiat intre s'onore (Porcu) e su dinare (Agus). In s'agabbu de sa gara, comente semper, sas duinas, sas batorinas e su sonete pro sa santa festada.